Legătura neașteptată dintre generații dată de alimentație. Ce au descoperit cercetătorii, vei fi mai atent la ce mănânci

Se spune, de multe ori, că ești ceea ce mănânci. Deși pare o vorbă ce ne vizează strict individual, lucrurile par să fie ceva mai complexe decât se credea. Un studiu recent a descoperit o legătură neașteptată între generații înrudite pe linie maternă, conexiune ce e realizată tocmai prin obiceiurile alimentare ale înaintașilor de gen feminin.

Legătura neașteptată dintre generații dată de alimentație

Cu toții ne iubim ori ne-am iubit bunicile, dar probabil că nu știai până acum că ceea ce a mâncat bunica ta, acum mulți, mulți ani, s-ar putea să-ți influențeze creierul.

Se spune că ești ceea ce mănânci dar, în mod asemănător, ești și ceea ce a mâncat mama ta, și bunica ta, înaintea ei.

Un nou studiu asupra gestației la animale, publicat în Nature Cell Biology, aduce tot mai multe dovezi că mediul de viață al mamei are impact pe termen lung asupra metabolismului descendenților.

Acest efect a fost observat prima oară în 1909, la fluturii de mătase tineri. Comportamentul acestora în timpul iernii nu a provenit de la gene specifice moștenite, ci din modul în care ei „citeau” aceste gene, ori le activau sau dezactivau. Și acest rezultat era reglat de mediul mamei.

Potențialul acesta, al modificărilor epigenetice, a fost observat, de atunci, la numeroase specii de animale, inclusiv la oameni, dar rămâne neclar felul în care ele trec granița dintre generații.

Cercetătorii de la Universitatea Monash, din Australia, au aflat, acum, că femelele din specia viermilor rotunzi (Caenorhabditis elegans) transmit primei și celei de-a doua generații o protecție sporită a creierului, când consumă anumite feluri de hrană.

Ce au descoperit cercetătorii, vei fi mai atent la ce mănânci

Studiul nu s-a efectuat și pe oameni, dar, pentru că specia viermilor rotunzi și specia noastră au multe gene în comun, el oferă o perspectivă interesantă asupra felului în care pot acționa modificările epigenetice în lumea naturală.

Studiile arată că, dacă celulele germinale, cum ar fi ouăle sau sperma, sunt cumva schimbate de dieta mamei, acest fapt poate influența, în bine sau în rău, descendenții.

Când au hrănit larvele viermilor rotunzi cu o moleculă aflată în mere și în alte plante, numită acid ursolic, cercetătorii au observat că viermii rezultați erau cumva protejați de degenerarea naturală a comunicării neuronale.

Mai precis, acidul ursolic pare să activeze o genă a viermilor, care produce un anumit tip de grăsime, „sphingosine-1-phosphate”, cunoscută ca „sfingolipid”, sau acid gras. Această grăsime previne slăbirea axonilor neuronali din creier și rezultatele inițiale sugerează că ea poate trece din intestinul viermelui-mamă în ouăle din uterul ei.

La viermii tineri, cercetătorii au observat că nivelurile crescute ale anumitor acizi grași au dus la schimbări metabolice importante, care s-au păstrat și în dezvoltarea generației următoare.

„Este prima oară când se demonstrează că lipidele/grăsimile pot fi moștenite”, spune cercetătorul biochimist, Roger Pocock, de la Universitatea Monash.

„Mai mult decât atât, hrănirea mamei cu sfingolipid previne slăbirea axonilor neuronali din creier pentru încă două generații. Aceasta înseamnă că dieta mamei poate influența nu doar creierul descendenților ei direcți, ci și pe cel al generațiilor viitoare. Noi recomandăm o alimentație sănătoasă în timpul sarcinii, pentru sănătatea și dezvoltarea optimă a creierului urmașilor”.

O revizuire a studiului, realizată de către epigeneticianul Nicholas Burton, în publicația „Nature”, oferă detalii importante.

Viermii Caenorhabditis elegans sunt viețuitoare ovipare, ceea ce însemnă că puii ies din ouă după ce acestea au fost depuse. Nu este clar dacă rezultatele studiului menționat se aplică și animalelor vivipare, precum mamiferele, care nasc pui vii.

Burton a observat că studiile epidemiologice pe oameni arată că o greutate scăzută la naștere, adesea consecință a deficienței nutriționale a mamei, în timpul sarcinii, poate crește riscul problemelor metabolice la copil, precum bolile cardiovasculare și diabetul de tip 2.

Burton speră ca „studiile pe organisme precum Caenorhabditis elegans să poată deschide calea unor noi descoperiri cu privire la cum și de ce există legături între metabolismul mamei și al descendenților”.